Bradul e impodobit, Mosul inca n-a sosit, Incepeti sa colindati, Si pe el sa-l asteptati. Va veni la fiecare, Cu cadouri si-o urare: Un Craciun plin de iubire, Sanatate, fericire, Mult noroc si impliniri Si ani plini de bucurii.
vineri, 25 decembrie 2009
Craciun Fericit !!!!!!!!!!!!!!!!
Acum cand timpul sta sa-si împarta trupul intre vechi si nou, cand colindul isi pregateste cu emotie armoniile, cand magii strabat distantele pentru clipa cea de taina, Acum, dupa Sfanta porunca a datinii strabune, Iti incredintez gandurile frumoase de calde urari de fericire, sanatate, belsug şi impliniri. Un Craciun frumos alaturi de cei dragi.
Bradul e impodobit, Mosul inca n-a sosit, Incepeti sa colindati, Si pe el sa-l asteptati. Va veni la fiecare, Cu cadouri si-o urare: Un Craciun plin de iubire, Sanatate, fericire, Mult noroc si impliniri Si ani plini de bucurii.
Bradul e impodobit, Mosul inca n-a sosit, Incepeti sa colindati, Si pe el sa-l asteptati. Va veni la fiecare, Cu cadouri si-o urare: Un Craciun plin de iubire, Sanatate, fericire, Mult noroc si impliniri Si ani plini de bucurii.
marți, 1 decembrie 2009
1 Decembrie
1 decembrie 1918, proclamarea Marii Uniri Naţionale 
De la 1 decembrie 1918 - ziua în care s-a vestit lumii, prin hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, Unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I - şi până în timpul de faţă, fiecare cetăţean al României întrgite a avut prilej să asculte ori să citească diferite lămuriri cu privire la felul cum s-a înfăptuit Unirea aceasta şi la temeiurile care îi garantează trăinicia. Nu erau însa şi nu sunt toate lămuririle izvorâte dintr-o cunoştinţă deplina a împrejurărilor, nici dintr-o neprihănită iubire a adevărului istoric.
Unii din cei ce le dau, mai ales străinii care nu au văzut din capul locului cu ochi buni întregirea României, urmăresc scopul de a înfăţişa Unirea aceasta în aşa fel încât să trezească în sufletul celor slabi de înger îndoială, spunând că ea nu ar putea să fie trainică sau că nu ar fi izbânda neîndoielnică a vredniciei neamului românesc. Se întâmplă să auzim câteodată astfel de păreri nu numai din partea străinilor, cu gânduri potrivnice, ci şi din partea unor români care - deşi socotiţi ca oameni de ispravă şi buni patrioţi - nu-şi vor fi luat osteneala să cugete mai îndelung şi mai pătrunzător, înainte de a fi rostit păreri puţin lămurite cu privire la temeiurile Unirii naţional-politice a tuturor românilor.
Unirea naţional-politică, de la anul 1918, nu se cuvine să fie înfăţişată, nici măcar în parte, ca un dar, coborât asupra neamului românesc din încrederea şi simpatia lumii civilizate, nici ca o alcătuire întâmplătoare, răsărită din greşelile duşmanilor de veacuri. Chiar dacă asemenea greşeli nu s-ar fi săvârşit niciodată împotriva românilor subjugaţi de-a lungul veacurilor de stăpânire ungurească, austriacă sau rusească, stăpânirile acestea nedrepte ar fi trebuit să se dezumfle şi micşoreze îndată ce dreptul tuturor popoarelor de a-şi croi soarta după buna lor pricepere a izbutit a se înălţa la treapta de putere hotărâtoare în noua întocmire a aşezământului de pace europeană. De aceea, Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna - potrivit adevărului - ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă " sărăcia şi nevoile şi neamul" (M. Eminescu-"ScrisoareaIII"), rămânând împotriva, tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie.
Astfel, statul român, întregit în forma lui de astăzi, trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având temeiuri adânci şi nezguduite în alcătuirea geografică a pământului strămoşesc, în firea poporului român şi în trăinicia lui nepilduită, în legăturile lui sufleteşti întărite prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea nedesminţită a întocmirilor şi aşezămintelor moştenite din bătrâni şi, mai presus de toate, în puterea morală a conştiinţei naţionale, fără de care ar fi şubrede şi nesigure toate celelalte temeiuri. Să cercetăm, pe rând, aceste temeiuri spre a ne putea da seama de sprijinul adus de fiecare în parte şi toate laolaltă pentru a întări clădirea de unire naţional-politică a românilor. În vara anului 1914, după ce arhiducele Francisc Ferdinand, moştenitorul tronului habsburgic, a fost ucis la Sarajevo, împreună cu soţia sa Sofia de Chotek, de către studentul sârb Gavril Prinkipo, a izbucnit războiul cel mare, zis războiul mondial. Sufletul românilor subjugaţi din Transilvania, Bucovina şi Basarabia se zbătea cumplit între temeri grele şi frumoase nădejdi de izbăvire.
Mulţi erau îngroziţi de gândul că vor fi siliţi să lupte sub steaguri străine, împotriva fraţilor de acelaşi sânge şi aceeaşi credinţă. Se mângâiau însă cu nădejdea că nu vor putea fi spulberate în deşert toate jertfele şi suferinţele lor, ci cu ajutorul lui Dumnezeu se va răscumpăra, în sfârşit, întreg neamul românesc din jugul robiei de veacuri.
joi, 19 noiembrie 2009
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Culorile toamna
Toamna este sezonul culorilor calde, nuante de galben, portocaliu, rosu, maro si chiar verde.
Artarul, sorbul, pyrachanta, berberisul, mahonia, euonymus, ilex, coniferele, ierburile, fructele, legumele, etc sunt elementele cheie ale gradinii toamna si nu pot sa va lipseasca.Pozele de mai jos sunt pline de culorile toamnei.
Cum sa iti faci o ferma pomicola
infiintarea unei ferme pomicole costa in jur de 10.000 de euro - 30.000 de euro pe hectar, iar suprafata medie cu care se poate incepe este de 5 hectare. Fermierii cu experienta spun ca recuperarea investitiei se realizeaza in maxim doi ani, pentru ca toate soiurile de fructe sunt rentabile.
“Exista loc pe piata pentru infiintarea unei ferme pomicole. Cine zice ca nu are cui sa vanda nu este serios. Hipermarketurile vand fructe venite din afara”, spune pentru startups.ro fermierul Voica Gheorghe, care detine 5 hectare de plantatie de mar in Arges.
El spune ca toate soiurile de fructe sunt profitabile, insa unele sunt mai greu de gasit in Romania, precum piersici, pere, caise sau cirese. Zonele cu potential mai mare sunt cele din sudul tarii, pe malul Dunarii. In Dobrogea, fermierii spun ca se poate cultiva piersic, cais si cires, iar marul este potrivit pentru zona subcarpatica (Prahova, Valcea, Arges, Gorj si Dambovita).
In ultimii 20 - 25 de ani, pomicultura s-a dezvoltat in zonele favorabile, cele mai mari culturi din punct de vedere al suprafetelor cultivate si al numarului total de pomi cultivati fiind in judetele din zona subcarpatica a Olteniei si Munteniei, mai ales in judetele Arges, Valcea, Prahova, Buzau, Dambovita, Olt si Dolj, si in centrul si nord-vestul Transilvaniei, in judetele Bistrita Nasaud, Salaj, Satu Mare, Mures, Maramures si Bihor.
“Cine are cinci hectare de plantatie poate trai binisor, dar ar trebui sa puna culturi anuale horticole (ardei, vinete etc) sau fructe precum capsuni, care acopera cheluielie curente si care ajuta la crearea unui profit rapid”, adauga Voica Gheorghe.
Fermierii care practica pomicultura de ani buni ii sfatuiesc pe antreprenorii interesati de domeniu sa inceapa cu o livada de suprafata mare (peste 5 hectare), insa fara a depasi 25 de hectare.
Costuri
Voica Gheorghe spune ca un hectar de plantatie de mar superintensiv costa in jur de 30.000 de euro, in acest pret intrand plantatia, utilajele si mana de lucru. Pentru un hectar este nevoie de un singur angajat care sa culeaga fructele.
O plantatie de prun este ceva mai ieftina, aproximativ 10.000 de euro (400 - 500 de pomi la hectar). Fara utilaje, o livada de pomi fructiferi poate fi infiintata cu circa 3.000 de euro, fara a include aici costul terenului. Pe langa investitia initiala, este nevoie de investitii suplimentare dupa doi - trei ani.
“Este nevoie de material saditor, teren, intretinere timp de doi - trei ani, pana intra pe rod. De asemenea, trebuie luate in calcul substantele, motorina si magazia”, spune Samoila Constantin, fermier care detine in arenda 12 hectare in Arges.
Pana cand soiurile ajung la maturitate, fermierul trebuie sa investeasca anual. Oprea Ion, presedintele Asociatiei Pomicultorilor Damboviteni, spune ca in cazul unor soiuri la care se aplica cateva tratamente cu insecticide, costurile sunt mici. In schimb, pentru soiurile traditionale este nevoie de 4.000 de lei - 5.000 de lei la hectar, cost anual pana cand pomii ajung la maturitate.
In general, daca se folosesc tehnologii noi, ferma incepe sa aduca profit din al doilea an de functionare. Desi toate soiurile sunt profitabile, fermierii spun ca marul face o productie mai mare, caisul ofera o productie nesigura in anumiti ani, iar prunul aduce productie abia dupa patru - cinci ani. Preturile mari la infiintarea fermei sunt generate si de costurile utilajelor necesare. Una dintre solutiile sugerate de femieri este achizitia din Romania sau improvizarea unor utilaje minim necesare.
“La noi, neexistand o industrie pomicola, utilajele vin din Italia, unde sunt foarte scumpe. Aici este necazul - nu e rentabil daca cumperi scump utilaje din afara si vinzi ieftin fructele”, explica Voica Gheorghe.
Programe de finantare
Potrivit Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale (MAPDR), producatorii agricoli pot accesa masura 112 - Modernizarea exploatatiilor agricole din cadrul Programului National de Dezvoltare Rurala (conditiile sunt detaliate in ghidul solicitantului postat pe site-ul ministerului).
Solutiile sunt insa doar pentru producatorii din sectorul pomicol care au deja ferma si doresc sa o modernizeze. Conform HG 1078/2008 si a Ordinului 694/2008, grupurile de producatori recunoscute preliminar din sectorul de legume fructe pot beneficia de sprijin financiar in valoare de 75% din valoarea investitiilor eligibile cuprinse in planul de recunoastere, investitii care pot include si depozite, echipamente pentru sortare, ambalare, conditionare.
Proiect din banii olandezilor
In urma cu sase ani, Petre Eremia a castigat un proiect sprijinit de guvernul olandez. Chiar daca nimeni nu i-a acordat vreo sansa, fermierul a dezvoltat o livada in inima Baraganului, cu cei 350.000 de euro primiti de la olandezi.
Cu acesti bani a plantat 5 hectare de livada, a adaugat un depozit, un sistem de irigatie si un sistem de imprejmuire. In prezent, fermierul detine 70 de hectare de livada superintensiva la Insuratei, in Braila si vinde in Turcia cirese cu 2.000 de euro/tona, iar pentru prune obtine intre 400 de euro si 500 de euro/tona.
El spune ca marea problema este sa se aprobe reconversia si in pomicultura, la fel cum s-a realizat in viticultura.
Nou jucator pe piata
Ferma pomicola “La Mosie”, situata in comuna Adunatii Copaceni, unul din proiectele dezvoltate de holdingul ce are in componenta ca principale companii, Romstrade si Blue Air, este cea mai mare livada in termeni de productie superintensiva din tara noastra, avand plantati 2.500 de meri la hectar, in timp ce o livada traditionala numara circa 300 de meri la hectar.
“Fara partea de inmagazinare, aceasta ar presupune o investitie de cel mult un milion de euro”, spune Racaru.
El se asteapta la recuperarea investitiei intr-o perioada de patru - cinci ani, insa spune ca banii care vin din contractele cu hipermarketurile ajuta la intretinerea fermei. Racaru considera ca este loc pe piata, in conditile in care Romania importa fructe in proportie de 70%, insa fermierul trebuie sa tina cont de teren, de pregatirea terenului si imbunatatirea calitatii solului, precum si de achizitia materialului saditor si crearea depozitului.
Modele viabile
Ilarie Isac, inginer horticultor si presedintele S.N.P.R. (Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania) spune ca ideale sunt fermele de dimensiuni mijlocii, precum cele din Occident.
Ilarie Isac, inginer horticultor si presedintele S.N.P.R. (Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania) spune ca ideale sunt fermele de dimensiuni mijlocii, precum cele din Occident.
“In pomicultura, o ferma viabila trebuie sa aiba in jur de 10 ha, suprafata care permite fermierului sa cumpere un tractor, o pompa de stropire, o remorca, un disc. Daca are 100 de hectare, nu il mai poate munci singur si trebuie sa aiba angajati. Ferma occidentala este de 7,5 hectare”, spune Ilarie Isac.
Inginerul precizeaza ca productia ideala este de 25 - 30 de tone la hectar pentru mar, 15 - 20 de tone la hectar pentru prun, 12 - 14 tone la hectar pentru cires si 20 - 25 de tone la hectar pentru piersic. El spune ca in Romania se produc circa cinci - sase tone de fructe la hectar, in timp ce in Ungaria sunt 20 de tone la hectar, iar in Italia, Spania sau Polonia sunt circa 30 de tone la hectar.
Unde se vand produsele
Dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, tara noastra a aplicat Politica Agricola Comuna, formandu-se noua grupuri de producatori recunoscute preliminar, precum si o organizatie de producatori.
Dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, tara noastra a aplicat Politica Agricola Comuna, formandu-se noua grupuri de producatori recunoscute preliminar, precum si o organizatie de producatori.
Unele grupuri reusesc sa patrunda in retelele de supermarketuri datorita investitiilor in depozite si a echipamentelor de sortare, ambalare si conditionare. MAPDR a initiat impreuna cu producatorii asociati codul de bune practici prin care se reglementeaza relatiile dintre producatori si supermarketuri in favoarea producatorilor agricoli.
Cu toate acestea, sunt fermieri care considera ca accesul la marile retele de magazine este dificil.
Oprea Ion, presedintele Asociatiei Pomicultorilor Damboviteni, spune ca exista trei forme de desfacere a produselor: in supermarketuri si magazine, in pietele de gros si in pietele agro-alimentare.
Cea mai avantajoasa modalitate este vanzarea directa, in pietele agro-alimentare, insa aici intervine problema spatiilor, care nu pot fi inchiriate decat pentru cateva luni, asa cum nici contractele cu supermarketurile nu pot fi facute pentru perioade scurte (retailerii au nevoie de marfa tot anul).
Obstacole
Fermierii spun ca una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta este furtul pomilor. Voica Gheorghe spune ca, desi a platit paznici, a taiat pomii scurt si i-a vopsit cu vopsea galbena, hotii fura sute de pomi. O alta problema este lipsa depozitelor. In absenta acestora, fermierii nu pot pastra fructele culese pentru mai mult timp, fiind astfel nevoiti sa le vanda sub pretul pietei.
Fermierii spun ca una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta este furtul pomilor. Voica Gheorghe spune ca, desi a platit paznici, a taiat pomii scurt si i-a vopsit cu vopsea galbena, hotii fura sute de pomi. O alta problema este lipsa depozitelor. In absenta acestora, fermierii nu pot pastra fructele culese pentru mai mult timp, fiind astfel nevoiti sa le vanda sub pretul pietei.
“Desi platesc lunar 10 lei pentru un container de 250 de kg la depozitul de la Institutul de Pomicultura, unde exista conditii, dar nu cu atmosfera controlata, nu imi fac probleme ca nu vand. Le tin in depozit si vand cand imi convine pretul. Acesta este marele noroc ale meu”, spune Voica Gheorghe.
Ilarie Isac considera ca marea problema a fermierilor este ca nu exista credite pentru cei care doresc achizitia de terenuri.
“Statul nu ajuta decat pentru dezvoltare, oferind fonduri doar pentru masini, tractoare etc, nu pentru infiintarea fermelor. Aceste fonduri nu acopera nici 10% - 15% din necesarul de investitie”, spune Ilarie Isac.
Tendinte
Potrivit datelor MAPDR, anul acesta, preturile la producator sunt intr-o usoara scadere in comparatie cu anul 2008, in contextul crizei economice. Reprezentantii MAPDR estimeaza pentru 2009 o usoara crestere, de circa 10%, a productiei de fructe fata de anul 2008. Productia de fructe a Romaniei in anul 2008 a fost de 710.000 tone, iar suprafata recoltata la nivel national a fost de 161.000 de hectare.
Potrivit datelor MAPDR, anul acesta, preturile la producator sunt intr-o usoara scadere in comparatie cu anul 2008, in contextul crizei economice. Reprezentantii MAPDR estimeaza pentru 2009 o usoara crestere, de circa 10%, a productiei de fructe fata de anul 2008. Productia de fructe a Romaniei in anul 2008 a fost de 710.000 tone, iar suprafata recoltata la nivel national a fost de 161.000 de hectare.
In ceea ce priveste consumul mediu/cap de locuitor/an, acesta este de 110 kg. Potrivit MAPDR, din analiza productiilor medii in ultimii trei ani, raportate la totalul productiei de fructe al Uniunii Europene, au rezultat urmatoarele: Romania produce 9,3% din productia de prune, 3,6% din productia de mere si 2,2% din productia de cirese, productia celorlalte fructe reprezentand mai putin de 1%.
Oficialii spun ca printre factorii care influenteaza calitatea productiei de fructe sunt gradul ridicat de fragmentare a suprafetelor pomicole, lipsa unei strategii coerente de consolidare a terenurilor, gradul redus de intinerire a plantatiilor pomicole asociat cu suprafete mari de plantatii pomicole in declin, calitatea materialului saditor, densitatea pomilor, asigurarea consumului de apa optim. De asemenea, majoritatea fermierilor nu dispun de depozite, echipamente de sortare si ambalare a fructelor.
Steaua serifului
Familie: Asclepiadaceae
Stapelia este o planta suculenta care provine din Africa de Sud si Namibia, si care include aproximativ 50 de specii. Florile sunt ciudate, in forma de stea, cu cinci petale de culoare rosie, purpurie sau galbena, adeseori cu dungi. Suprafata petalelor poate fi lucioasa sau acoperita cu peri, iar majoritatea speciilor produc un miros urat, de putrefactie, pentru a atrage insectele.
Stapelia este o planta suculenta care provine din Africa de Sud si Namibia, si care include aproximativ 50 de specii. Florile sunt ciudate, in forma de stea, cu cinci petale de culoare rosie, purpurie sau galbena, adeseori cu dungi. Suprafata petalelor poate fi lucioasa sau acoperita cu peri, iar majoritatea speciilor produc un miros urat, de putrefactie, pentru a atrage insectele.
Ingrijire:
Majoritatea speciilor de Stapelia sunt usor de crescut. Altele, mai ales cele cu tulpini acoperite cu peri si cu flori neobisnuite sunt mai pretentioase si necesita o udare atenta in timpul perioadei de crestere; eventual, apa sa fie amestecata cu un fertilizator pentru a tine planta sanatoasa. In timpul verii, cand este foarte cald si inainte ca florile sa se deschida se uda des. Pe perioada de iarna nu se uda. Temperatura apei trebuie sa fie de minim 10C, avand grija ca planta sa nu se ude. O sursa de caldura poate ajuta plantele mai firave sa treaca peste lunile reci. In habitatul lor natural, majoritatea speciilor de Stapelia cresc sub tufe si prefera umbra, insa ca plante de interior ele pot fi expunse la soare nu prea puternic.
Majoritatea speciilor de Stapelia sunt usor de crescut. Altele, mai ales cele cu tulpini acoperite cu peri si cu flori neobisnuite sunt mai pretentioase si necesita o udare atenta in timpul perioadei de crestere; eventual, apa sa fie amestecata cu un fertilizator pentru a tine planta sanatoasa. In timpul verii, cand este foarte cald si inainte ca florile sa se deschida se uda des. Pe perioada de iarna nu se uda. Temperatura apei trebuie sa fie de minim 10C, avand grija ca planta sa nu se ude. O sursa de caldura poate ajuta plantele mai firave sa treaca peste lunile reci. In habitatul lor natural, majoritatea speciilor de Stapelia cresc sub tufe si prefera umbra, insa ca plante de interior ele pot fi expunse la soare nu prea puternic.
Este de preferat sa fie plantate in ghivece de pamant, mai ales speciile delicate. De asemenea, pentru ca radacineile sa nu stea in umezeala, este bine sa se aseze un strat de pietricele la fundul ghiveciului. Unii crescatori prefera sa foloseasca ingrasamant mineral pentru a micsora sansele ca radacina plantei sa fie atacata de ciuperci.
Inmultire:
Prin seminte sau prin taierea tulpinilor (primavara, inainte sa inceapa perioada de crestere).
Prin seminte sau prin taierea tulpinilor (primavara, inainte sa inceapa perioada de crestere).
Cateva specii:
Stapelia flavo-purpurea
Stapelia gigantea
Stapelia grandiflora
Stapelia hirsuta
Stapelia cactiformis (Larryleachia cactiformis)
Stapelia engleriana (Tromotriche engleriana)
Stapelia flavirostris (Stapelia grandiflora)
Stapelia melanantha (Orbeopsis melanantha)
Stapelia nobilis (Stapelia gigantea)
Stapelia variegata (Orbea variegata)
Stapelia flavo-purpurea
Stapelia gigantea
Stapelia grandiflora
Stapelia hirsuta
Stapelia cactiformis (Larryleachia cactiformis)
Stapelia engleriana (Tromotriche engleriana)
Stapelia flavirostris (Stapelia grandiflora)
Stapelia melanantha (Orbeopsis melanantha)
Stapelia nobilis (Stapelia gigantea)
Stapelia variegata (Orbea variegata)
Rafflesia arnoldi - cea mai mare floare din lume
Poate fi intalnita in padurile tropicale din sud-estul Asiei (mai exact in insula Sumatra din Indonezia) si reprezinta o priveliste spectaculoasa, impresionand prin dimensiunile sale.
Specia a fost descoperita de botanistul olandez Stamford Raffles si de catre prietenul sau, doctorul Joseph Arnold, in timpul unei calatorii efectuate in anul 1818 in padurea Bengkulu. Planta a fost, astfel, denumita dupa cei doi - Rafflesia Arnoldi.
Floarea de rafflesia apartine unei plante care este aproape toata viata nevazuta. Este o planta parazita care creste in jungle malaysiana, la radacinile vitei tropicale, pe anumite liane sau pe radacinile copacului Cissus, ea neputand sa-si fabrice singura hrana, deoarece este lipsita de frunze si clorofila. Planta nu are tulpina, infloreste o singura data pe an, iar floarea se deschide doar pentru o saptamana. Apare initial sub forma unui mugur carnos, ca o varza, apoi se deschide treptat, formand un imens bol moro roscat, inconjurat de cinci petale cauciucate de culoare rosie cu grena. Floarea poate ajunge la diametrul de 1m., 2,5 cm. grosime si o greutate de 7 kg.
Partea superioară a cupei florale este ingrosata ca un inel. De el sunt prinse staminele si pistilul. Fundul cupei este plin cu o cantitate mare de nectar, cu rolul de a atrage insectele in vederea polenizarii.
Acelsi rol il joaca si mirosul puternic, de carne putrez ita, pe care floarea il emana si din cauza caruia a fost denumita si " pasarea cadavru". Dupa polenizare floarea se transforma intr-un fruct mare si zemos, plin cu seminte. Pentru a se inmulti trebuie ca fructul sa fie strivit de pasul greu al vreunui animal (de obicei rinocer sau elefant) care poarta apoi semintele prin jungle.
In anul 1990, cu ocazia unei ceremoniei organizate de Zilua Mondiala a Mediului, Rafflesia arnoldi a fost declarata planta nationala a Indoneziei, alaturi de melati (Jasminum sambac) si orhideea lunii (Phalaenopsis amabilis). Specia se afla pe cale de disparitie.
Corina Dovinca
InCasa.ro
Coacazul rosu si galben - lucrari de intretinere
 |
Coacazul este pretuit in gradinile de langa casa in primul rand pentru ca rodesc timpuriu si regulat, pentru ca nu are pretentii la spatii extinse, putand fi plantat in orice coltisor din gradina, precum si pentru diversele moduri de preparare.
|  |
Cumpararea materialului saditor
Cand cumparati puieti din sere veti gasi plante cu 3-4, 5-7 sau 8-12 mladite. Este recomandat sa cumparati tufe cu dezvoltare mijlocie, pentru ca in anul plantarii oricum nu vor fi utilizate mai mult de 4-5 mladite, pentru ca daca i-ar fi lasate mai multe mladite, cresterea puternica de noi lastari nu ar mai fi sigura. Mai mult, pentru usurarea taierilor de intretinere necesare in viitor, este intelept ca ramurile principale sa fie adaugate treptat, in cursul urmatorilor 2 ani.
Cand cumparati puieti din sere veti gasi plante cu 3-4, 5-7 sau 8-12 mladite. Este recomandat sa cumparati tufe cu dezvoltare mijlocie, pentru ca in anul plantarii oricum nu vor fi utilizate mai mult de 4-5 mladite, pentru ca daca i-ar fi lasate mai multe mladite, cresterea puternica de noi lastari nu ar mai fi sigura. Mai mult, pentru usurarea taierilor de intretinere necesare in viitor, este intelept ca ramurile principale sa fie adaugate treptat, in cursul urmatorilor 2 ani.
Plantarea
Arbustul se planteaza cu 5-10 cm mai adanc decat a stat in pamant pana atunci. Se aleg apoi 4-5 dintre cele mai viguroase mladite care au intre ele o distanta suficienta, iar toate celelalte se taie pana la nivelul solului. Mladitele alese se scurteaza la jumatate din lungime; daca vreuna dintre mladite are o pozitie centrala, atunci aceasta se poate taia cu 2-3 muguri mai sus decat celelalte avand astfel rolul de lastar central - asta pentru ca si la arbusti se poate organiza o coroana piramidala mica.
Arbustul se planteaza cu 5-10 cm mai adanc decat a stat in pamant pana atunci. Se aleg apoi 4-5 dintre cele mai viguroase mladite care au intre ele o distanta suficienta, iar toate celelalte se taie pana la nivelul solului. Mladitele alese se scurteaza la jumatate din lungime; daca vreuna dintre mladite are o pozitie centrala, atunci aceasta se poate taia cu 2-3 muguri mai sus decat celelalte avand astfel rolul de lastar central - asta pentru ca si la arbusti se poate organiza o coroana piramidala mica.
Taierea de formare la coacaz
La coacaz, fructele se dezvoltat in ciorchini lungi sau scurti. Mladitele lungi, de 1 an sunt cele mai roditoare, din mugurii lor dezvoltandu-se cei mai frumosi ciorchini. Pe mladitele imbatranite se dezvolta ciorchini cu boabe mici si rare.
Taierile de formare se fac timp de 3-4 ani si au mai multe scopuri:
- ramurile conducatoare trebuie sa devina suficient de stabile prin taierile anuale si in acelasi timp sa produca suficiente ramificatii laterale care, si ele taiate la randul lor, sa duca la inmultirea mladitelor roditoare;
- taierea reductiva ajuta la formarea de lastari noi din pamant, iar unii din acestia pot fi folositi la completarea ramurilor conducatoare.
La coacaz, fructele se dezvoltat in ciorchini lungi sau scurti. Mladitele lungi, de 1 an sunt cele mai roditoare, din mugurii lor dezvoltandu-se cei mai frumosi ciorchini. Pe mladitele imbatranite se dezvolta ciorchini cu boabe mici si rare. Taierile de formare se fac timp de 3-4 ani si au mai multe scopuri:
- ramurile conducatoare trebuie sa devina suficient de stabile prin taierile anuale si in acelasi timp sa produca suficiente ramificatii laterale care, si ele taiate la randul lor, sa duca la inmultirea mladitelor roditoare;
- taierea reductiva ajuta la formarea de lastari noi din pamant, iar unii din acestia pot fi folositi la completarea ramurilor conducatoare.
Exista multe soiuri de coacaz, iar acestea se deosebesc intre ele prin modul de crestere si prin caracteristicile fructelor, iar atunci cand efectuati taierile trebuie sa tneti seama de acest lucru. Soiurile cu crestere medie si care se ramifica putin, rodesc atat de abundent incat tufele se pot prabusi sub greutatea fructelor - in acest caz sunt necesare taieri reductive semnificative in fiecare an. Lastarii de prelungire de pe ramurile conducatoare vor fi scurtati cel putin pana la jumatate din lungimea lor, in timp ce ramificatiile principale vor fi taiate pana la 3-4 muguri, iar cele secundare pana la 2 sau 3. La soiurile cu crestere mai puternica lastarii se taie la 1/3 - 1/2 din lungime. La soiurile cu crestere puternica verticala este suficienta scurtarea doar cu 1/3 din lungime. La toate soiurile cu cresteri mai puternice ramurile laterale se taie pana la aproximativ 6 muguri.
La fiecare taiere trebuie sa stabiliti care va fi vlastarul principal, care va sta in mijlocul celorlalte; lastarii secundari vor fi taiati mai mult. Anual trebuie crescute 1-2 ramuri principale care sa completeze tufa. Vlastarii de varste diferite asigura recolte bogate de-a lungul anilor, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Lastarii de care nu mai e nevoie trebuie taiati pana la nivelul solului.
Taierea de intretinere
Aceasta operatie de ingrijire a tufei de coacaz se face in functie de cum rodeste. Daca recolta este slaba, sub 5 kg, ramurile trebuie lasate mai lungi si mai dese. Dupa acest principiu, daca tufa face atat de multe fructe incat nu se mai pot dezvolta lastari noi, iar ciorchinii si boabele sunt mici e nevoie de o taiere mai puternica.
Aceasta operatie de ingrijire a tufei de coacaz se face in functie de cum rodeste. Daca recolta este slaba, sub 5 kg, ramurile trebuie lasate mai lungi si mai dese. Dupa acest principiu, daca tufa face atat de multe fructe incat nu se mai pot dezvolta lastari noi, iar ciorchinii si boabele sunt mici e nevoie de o taiere mai puternica.
Taierile de intinerire
Se recomanda ca aproximativ din al 5-lea an de la plantare, la toate soiurile sa fie taiate de jos 1-2 tulpini principale sau sa fie transferate pe un lastar tanar aflat mai inspre baza; la soiurile cu crestere mai slaba taierile se fac mai devreme, din al 4-lea an. Pentru arbustii care nu au fost taiati niciodata sau foarte rar, care sunt inalte si cu ramurile apropiate, se recomanda o intinerire puternica - se lasa 4-5 tulpini iar din mladitele noi se vor alege 6-7 care se vor taia la 1/3 din lungimea lor.
Se recomanda ca aproximativ din al 5-lea an de la plantare, la toate soiurile sa fie taiate de jos 1-2 tulpini principale sau sa fie transferate pe un lastar tanar aflat mai inspre baza; la soiurile cu crestere mai slaba taierile se fac mai devreme, din al 4-lea an. Pentru arbustii care nu au fost taiati niciodata sau foarte rar, care sunt inalte si cu ramurile apropiate, se recomanda o intinerire puternica - se lasa 4-5 tulpini iar din mladitele noi se vor alege 6-7 care se vor taia la 1/3 din lungimea lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)