Croton

Este o planta arbustiva cu frunzisul deosebit de atractiv prin forma si colorit, pe nuante de rosu, verde, galben. Florile mici, asezate in ciorchini, nu prezinta interes decorativ.Planta pretinde camere calduroase (18-25°C) si cu umiditate relativa ridicata. Scaderea brusca a temperaturii provoaca, defolierea plantei. Este exigenta la lumina, acest factor fiind responsabil de frumoasa colorare a frunzelor.



Pamantul trebuie sa fie humos si cu o buna permeabilitate.Pulverizarea plantelor cu apa este obligatorie, chiar de mai multe ori pe zi, in perioada de vara. Ea se face si iarna, in cazul camerelor cu aerul foarte uscat. La 2-3 ani este necesara transplantarea, care se face primavara, folosindu-se un pamant bogat in turba.

De asemenea, tot primavara, pot fi aplicate taieri pentru eliminarea ramificatiilor degamisite de frunze si corectarea formei plantei, in lunile de vara se administreaza ingrasaminte minerale sau organice in 5-6 etape.Planta trebuie ferita pe cat posibil de excesul de umezeala, curentul de aer si socul de frig.Se inmulteste prin butasi si marcotaj aerian.

Dieffenbachia

Dieffenbachia este o planta foarte decorativa prin frunze mari, oval-alungite, cu numeroase striuri sau pete albe sau galbene.Dieffenbachia cere temperaturi ridicate (circa 25 grade Celsius, nu mai mult), care nu trebuie sa coboare in timpul iernii sub 16 grade Celsius. La temperaturi mai mici de 10 grade Celsius, planta moare.

Dieffenbachia cere semiumbra si umiditate ridicata a aerului, insa s-a adaptat si la conditiile de atmosfera uscata din apartamente. Este bine sa o stropiti frecvent. O udati cu apa calduta, dedurizata (apa fiarta si racita), iar pamantui trebuie sa-l lasati sa se usuce intre udari.Cere pamant aerisit, bine drenat.

Dieffenbachia creste cu radacini inghesuite. Frunzele trebuie spalate lunar cu apa, iar cele ingalbenite trebuie indepartate. Nu folositi uleiul pentru a da stralucire frunzelor!Planta tinde sa formeze o tulpina degarnisita si pierde progresiv frunzele de la baza. In acest caz, ea poate fi reintinerita prin taierea tulpinii,operatiune care trebuie efectuata primavara. Se inmulteste prin butasi de varf, butasi de tulpina sau marcotaj aerian.

Atentie! Dieffenbachia este toxica. Sucul ingerat poate arde gura si paraliza corzile vocale.

Cissus

CISSUS - VITA DE APARTAMENT, este o planta agatatoare ce creste ca o tufa , tulpinile avand frunze colorate in verde inchis , zimtate si carcei pentru fixare pe stative, spaliere.
Cissus prefera locurile luminoase fara soare direct si necesita temperaturi moderate, dar iarna temperatura la care o pastram nu trebuie sa coboare sub 10 grade C. Atentie sporita pentru ca planta se adapteaza greu si la soare.Udarea trebuie sa asigure vara, un sol permanent umed, dar nu in exces, insa iarna, cantitatea de apa se va reduce pentru a preintampina putrezirea radacinilor.

Pentru ca frunzele sa fie sanatoase, bine fixate,vara Cissus necesita pulverizarea cu apa. La udare, vara, trebuie adaugate si substante nutritive.Primavara, pentru a realiza o ramificatie aspectoasa se face ciupirea tulpinilor, taierea ramurilor mature, imbatranite, iar daca planta s-a dezvoltat prea mult incat nu mai incape in vasul propiu, se face transplantarea in alt vas.Sustratul plantei trebuie sa fie format din parti egale de pamant de frunze, pamant de gradina si nisip.

Cissus se inmulteste primavara, prin butasi de tulpini tinere care au o lungime suficienta sa cuprinda 4–5 noduri plantate direct intr-un substrat care trebuie mentinut umed pana cand acestia se prind(dezvolta radacini proprii).

Zygocactus

Florile la Zygocactus sunt roz sau rosu inchis fiind insa creati si hibrizi cu flori albe, galbene, si chiar portocalii. In privinta temperaturii, Schlumbergera, ca si sora sa Zygocactus, rezista bine pana la temperaturi care coboara in jur de 10 grade Celsius.

Pentru crearea mugurilor florali necesita, mai ales zile scurte de toamna, temperaturi mai scazute, cu un minim nocturn de 13 - 16 C. Deasemenea este important sa se evite expunerea prelungita la lumina si sa se reduca frecventa udarilor. La aparitia mugurilor florali se reiau udarile normale si fertilizarea.In lipsa elemntelor nutritive, planta isi pierde foarte usor florile, care adesea cad la cea mai mica atingere.

Frunzele sunt alungite si zimtate pe margini la Schlumbergera si drepte la Zygocactus. In timp (5-10 ani), crengutele se lemnifica la baza dand aspectul unui arbust foarte putin inalt, dar bine ramificat.Popularitatea cactusilor tropicali se datoreaza si usurintei cu care se inmultesc, Zygocactus – Schlumbergia se poate inmulti cu cele mai bune rezultate prin fragmente de tulpini (butasi) in perioada martie – aprilie.

Inainte de a fi plantata, suparafata sectionata va fi lasata sa se usuce cateva ore. Ei se pot inmulti pe toata perioada calda a anului, chiar si iarna.Cactusii de craciun sunt putin pretentiosi in privinta solului, dar e bine ca el sa se dreneze usor. Altfel, in timp, din cauza apei care poate balti la suprafata este posibil ca inflorirea sa fie diminuata sau sa dispara cu totul.Udarea plantei se face moderat, numai atunci cand pamantul se usuca putin la suprafata.Vara, cand temperaturile sunt ridicate, Zygocactus – Schlumbergia se poate uda abundent, inclusiv prin pulverizare pe frunze.

Este important ca periodic sa se faca aerisirea spatiului, pentru ca in acest fel se pastreaza sanatatea plantelor.Desi nu sunt atacate de foarte multi daunatori, este posibil ca, atunci cand umiditatea din aer este scazuta, sa apara paianjenii rosii.

O alta problema care poate sa apara la Zygocactus – Schlumbergia este mucegaiul la suprafata ghiveciului, de la udarea necorespunzatoare. Aceasta se rezolva simplu prin indepartarea stratului de pamant de la suprafata ghiveciului si inlocuirea lui cu unul uscat precum si rarirea udarilor.

Kalanchoe

Kalanchoe este o planta care suporta insuficienta sau chiar lipsa apei pe perioade lungi, excesul de apa in substratul de cultura favorizeaza aparitie bolilor. Apa trebuie sa aiba un continut redus de saruri.

Substratul trebuie sa fie poros, bine aerisit si drenat. Pentru a avea plante mai voluminoase, cu mai multe flori, este necesara ciupirea varfurilor. Indepartarea primelor inflorecente care apar conduce la obtinerea de plante mai scunde cu 7–10 cm, cu mai multe flori, iar inflorirea este intarziata cu doar cateva zile.

Dupa inflorire, planta se aseaza intr-un loc umbrit. Timp de o luna pamantul se mentine aproape uscat, dupa care se muta planta intr-un loc luminos si se reia udarea normala.Florile la Kalancoe - Kalanchoe blossfeldiana se dezvolta in manunchiuri mari in varful unor pedunculi inalti si sunt mici, stelate, pe nuante de rosu, oranj, galben, violet.

Perioada medie de plina inflorire este de 6 - 8 saptamani.Inmultirea la Kalancoe se face prin butasi care se recolteaza de la plantele mama. Butasii se fac din varfurile lastarilor la lungimea de 5–7,5 cm cu doua perechi de frunze. Se pot face butasi si din frunze.Butasii nu se planteaza imediat dupa fasonare, ei se lasa cateva zile pentru deshidratare, pana cand rana se cicatrizeaza si frunzele devin moi.

Durata de inradacinare a butasilor este de 3 saptamani. Transplantarea la Kalancoe se efectueaza in luna martie folosind un amestec compus dintr-o parte pamant bogat in humus, poros si doua parti pamant de frunze cu adaos de nisip pentru un bun drenaj.

Fertilizarea poate incepe la 2-3 saptamani de la plantarea plantei in ghiveci. Se recomanda ingrasaminte cu descompunere lenta. Microelementele esentiale pentru Kalanchoe sunt zincul, manganul, cuprul, borul.

Violeta de Parma

Plante de apartament foarte delicate, Violetele de Parma necesita o mare atentie din partea celui care le ingrijeste. Daca li se ofera conditii potrivite, violetele pot inflori continuu.Planta trebuie asezata intr-o camera cu lumina indirecta, temperatura avand un rol important in cresterea plantei, astfel incat poate varia de la 17C pana la 24C, aceasta fiind temperatura optima de crestere si tolerata de planta.

Violetele de Parma nu necesita multa apa, dar planta trebuie udata numai cu apa necalcaroasa (apa de ploaie, apa fiarta si racita), care trebuie sa aiba o temperatura constanta. Solul recomandat pentru Violetele de Parma este format din turba, pamant de frunze si perlit sau nisip. Acest amestec trebuie sa fie suficient de poros pentru a lasa surplusul de apa sa treaca fara probleme.

La cumpararea unei violete trebuie avut grija ca intreaga rozeta de frunze sa fie deasupra solului (bine presata de jur imprejurul plantei). Este recomandata dezinfectarea ghivecelor si a pamantului in care urmeaza sa fie transplantate florile. Pentru aceasta se folosesc fie solutii speciale procurate din florarii sau alte magazine de specialitate, fie se coace in cuptor pamantul pe care urmeaza sa fie folosit pentru transplantare. Violetele de Parma se transplanteaza o data pe an in sol proaspat.

Transplantarea se face cu grija pentru a nu rani radacinile. Se curata de pamantul vechi, se replanteaza in sol proaspat si in ghiveci dezinfectat, si in cateva saptamani se va vedea cum planta isi va reveni la viata.Violeta de Parma se inmulteste foarte usor primavara prin butasi de frunze inradacinati in perlit sau nisip. Se mai foloseste si pamant de gradina sau turba dar cu multa prudenta.

Trebuie stiut ca sunt varietati de violete care se inmultesc foarte usor prin butasi de frunze si altele care prefera inmultirea prin rozete mici desprinse din planta mama.Plantele se uda atunci cand pamantul incepe sa se usuce si nu direct pe planta. Daca este udata peste frunze, ii va putrezi in curand miezul si planta se va pierde. Daca se uda numai prin farfuriuta de la baza nu va avea umezeala suficienta si se va usca. Astfel, cea mai buna metoda pentru a avea o violeta de parma sanatoasa este sa aiba un sol care pastreaza suficienta umezeala si sa fie udata pe deasupra ghiveciului fara sa i se stropeasca vreun pic frunzele cu apa.

Ingrasamantul de flori (solutie) nu le face bine, intrucat le arde si nu se mai dezvolta normal (fac flori mai rar iar frunzele cresc mici si chircite). iar in ceea ce priveste ingrasamantul se poate pune putin la radacina dar nu exagerat de mult.Pentru o inflorire reusita, Violeta de Parma trebuie tunsa. Daca vor fi prea multe frunze, mijlocul plantei nu va avea aer suficient si nu vor aparea boboci. Unii paraziti se "cuibaresc" pe frunzele tinere din mijloc. Intotdeauna plantele bolnave trebuiesc izolate de cele sanatoase.

Violetele pot fi afectate si de Botrytis cinerea care ataca atat frunzele cat si florile. Daca se gasesc frunze moi la atingere este recomandat sa fie indepartate si planta sa fie tratata cu substanta potrivita.Este importanta si aerisirea spatiului care gazduieste plantele. Insectele le afecteaza mai rar dar nu trebuiesc neglijate. Ele ataca mai ales frunzele tinere pe care le decoloreaza sau contorsioneaza stricand rozeta si deci aspectul decorativ.

Gardenia

Gardenia este un arbust cu frunzis persistent, stralucitor si cu flori parfumate. Desi are o crestere lenta (9-12 luni pana la prima inflorire) si o inflorire uneori, greu de realizat, gardenia este o floare mult cautata de amatorii de plante decorative.

Gardenia este un arbust nu prea inalt, putand ajunge pana la 50-60 cm inaltime, planta avand o coroana cu o buna ramificare.

Frunzele sunt sunt lanceolate, ascutite, relativ mici de culoare verde inchis starlucitor.

Florile la Gardenie, sunt mari, albe si foarte parfumate. Inradacinarea plantei este superficiala, iar radacinile sunt deosebit de sensibile la calitatile substratului de cultura. Gardenia se remarca prin albul imaculat al florilor, precum si prin parfumul acestora care aminteste de cel al iasomiei.

Planta creste intens din din primavara pana in luna august, formarea mugurilor depinzand de o anumita dimensiune a lastarilor (sa aiba 6-7 noduri), precum si de starea lor fiziologica. La Gardnie cresterea bobocilor este lenta si dureaza 45-50 de zile de la vizualizare si pana la inflorire.

Gardenia are butonul floral foarte sensibil la conditiile mediului ambiental: se ofileste si cade la lumina slaba, exces de apa si schimbarea brusca de temperatura.

Vara, cand este cald (20-30 grade C), cresterea lastarilor este intensa si dezvoltarea bobocilor rapida. In cazul culturilor dirijate trecerea plantei printr-o perioada de temperatura mai scazuta (2-4 saptamani la 15 oC) favorizeaza inductia florala, dar dezvoltarea mai departe a bobocului floral este conditionata de temperaturile ridicate.

Gardenia se amplaseaza intotdeauna in locuri luminoase, dar fara soare direct, iar daca este posibil, vara se scoate afara intr-un loc semi-umbrit. Vara i se administreaza apa din abundenta si se pulverizeaza frecvent pe frunze, iar iarna se folosesc cantitati moderate.Gardenia solicita umiditate relativ ridicata, dar nu suporta excesul de apa in pamant. Aerul uscat si cald determina caderea frunzelor si favorizeaza atacul cu acarieni.Pentru gardenie, substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu capacitate buna de retinere a apei si totodata sa se dreneze bine.

Turba fibraosa, bine aerata, cu pH-ul usor acid(6) este componenta de baza.Gardenia se poate inmulti prin butasirea clasica. Butasii de varfuri cu un mic calcai de pe lastarii formati in anul precedent dau cele mai bune rezultate la butasirea de primavara. Tratarea butasilor cu radistim favorizeaza prinderea si cresterea palntei in formare. Inradacinarea se realizeaza pe substrat de turba in amestec cu perlit si temperatura de 22-24 grade C. La plantarea butasilor inradacinati in ghivece de 13-15 cm, se pun 3 plante.

Taierea de corectare a formei plantei se face aproape in fiecare primavara sau, eventual, dupa inflorirea maxima. Principalii daunatori pentru gardenie sunt acarienii si paduchele lanos.

Begonia

Aspect:

florile sunt rosii, roz, galbene sau albe;

frunzele sunt lucioase si verzi

Ingrijire:

- prefera o umiditate moderata;

- prefera locurile luminoase;

- primavara va fi replantata intr-un pamint din frunze si turba.

Boli, daunatori:

- imbolnavire micotica, se evita udarea frunzelor;

- sensibile la fainare;

- se poate infesta cu paianjenul rosu

Aspidista

Aspect:

frunze alungite, late de culoare verde inchis;

flori mici, rosii

Ingrijire:

- udare moderata;

- locuri insorite dar si umbroase;

- nu suporta razele directe ale soarelui.

Boli, daunatori:

- paianjenul rosu, paduchii cu scut;

- udarea exagerata duce la putrezirea radacinii.

Asparagus

Aspect:

frunze mici, verzi, aciforme;

flori mici, albe, cu miros caracteristic;

fructe de marimea bobului de piper, rosii

Ingrijire:

- udare abundenta vara; iarna de 2 ori pe sptamina;

- asezare in locuri luminoase, aerisite.

Boli, daunatori:

- paduchii de frunze, paianjenii rosii, paduchii cu scut;

- ofilirea si caderea frunzelor e cauzata de pamintul lipsit de calcar si saruri.

Anthurium

Aspect:

-frunze ascutite, carnoase;

-flori lucioase, cu spadice rosu sau portocaliu

Ingrijire:

- primavara si vara udare abundenta;

- iarna mai slab, cu apa necalcaroasa;

- prefera locurile umbroase dar calde;

- pamintul: turba, pamint de flori si nisip dur - in parti egale.

Boli, daunatori:

paduchii de frunze, paianjenul rosu;

- udarea excesiva duce la ingalbenirea frunzelor si distrugerea radacinilor.

Aglaonema

Informatii generale:

Inaltime: poate ajunge pina la 1m

Aspect: frunze in forma de lance, de culoare verde cu dungi alb-argintii, verde inchis ori crem; inflorescenta are forma de spic; fructe in forma de boabe rosii

Ingrijire:

- a se uda moderat, intre doua udari pamintul trebuie sa se usuce;

- la plantare se va folosi un strat de pietris umed si pamint de flori in care predomina turba;

- prefera locurile luminoase, ferite de razele directe ale soarelui.

Boli, daunatori:

- paduchii cu scut si paianjenii rosii;

- petele pe frunze sunt cauzate de lipsa de lumina sau de o luminozitate excesiva.

Abutilon

Origine:

Africa Centrala si de Sud

Lungime: 1,5 - 2 m

Aspect: flori portocalii, rosii, mov, galbene sau albe; frunze verzi

Ingrijire:

- prefera o umiditate mai crescuta;

- se inmulteste prin butasi;

- prefera lumina directa in tot cursul anului;

- prefera amestecul de nisip, turba si pamint de frunze;

- devine mai stufoasa daca se ciupesc virfurile vegetale.

Boli, daunatori:

- infestari micotice ce provoaca incretirea frunzelor;

- se pulverizeaza periodic cu apa pentru a se proteja impotriva paianjenului rosu si a paianjenului cu scut.

Agapanthus

Crinul african are frunze robuste, cazatoare de forma unor panglici, aproape mereu verzi.
Are flori din luna iulie pana in luna septembrie si au forma de clopotei.

La crinul african (Agapanthus) culoarea florilor variaza de la albastru deschis pana la albastru inchis cu nuante de violet, dar sunt si crini africani cu flori albe. Aceste plante se cultiva in vase, in sere sau intr-o curte interioara, intr-o zona adapostita.

Cultivare

La sfarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie crinul africanse planteaza in ghiveci sau in gradina. Compostul trebuie sa fie de pamant gras (humus). Se pot amesteca trei parti de humus cu o parte de turba si una de nisip. Radacinile trebuie ingropate la o adancime de 8 cm si nu trebuie sa se planteze mai mult de un crin intr-un ghiveci cu diametrul de 20 cm.

Udare

Crinul african (Agapanthus)trebuie stropit moderat pana la aparitia mugurilor, apoi trebuie mentinuta umezeala. Pentru o inflorire abundenta trebuie sa se administreze fertilizant. Locul unde se cultiva trebuie sa fie un loc mai ferit pentru a rezista in timpul iernii. Radacinile trebuie protejate si trebuie sa ramana aproape uscate in perioada cuprinsa intre sfarsitul lui septembrie si martie. Daca sunt lasate afara trebuie acoperite cu un strat de fruze uscate sau turba.

Reproducere

Crinul african (Agapanthus) se poate reproduce prin insamantare, dar o metoda buna este diviziunea radacinilor-tuberculi in martie, aprlie. Inmultirea prin seminte necesita doi ani si florile pot avea culori mixte.

Precautii

Plantele aflate in gradina pot fi invadate de melci si de aceea se pune la baza lor momeala otravitoare. Daca sunt napadite de coseniile fainoase atunci se poate incerca indepartarea lor cu o periuta imbibata in alcool metilic.Plantele nu se uda excesiv deoarece radacinile pot putrezi.

Plante de apartament - ACHIMENES

Plante inalte de 20-60 cm, cu un ciclu vegetativ bine delimitat: repaus si vegetatie.

Au rizomi delicati, subtiri, asemanatori unor bulbi in forma de con, din care cresc tulpini subtiri, imbracate cu frunze incretite si paroase, de un colorit verde intens, dispuse in mod opus.

In axila frunzelor se formeaza bobocii florali, singuri sau perechi. Au florile divers colorate: roz, albastru, purpuriu, violet, stacojiu etc., avand corola palniata cu limbul inegal cu 5 lobi, iar fructul este o capsula cu doua loji. Nu le place soarele puternic, dar au nevoie de lumina abundenta, deoarece tarile de unde vin, Brazilia, Mexic, Guatemela etc., dispun de o lumina intensa.

Cele mai frumoase specii sunt: Achimenes pulchella Hitche., cu flori rosii, numeroase de 1-1,5 cm diametru;

Achimenes gloxiniglora, cu flori mari, odorante, avand o mare varietate de culori; Achimenes grandiflora, cu flori foarte mari, violet purpuriu. Aceasta specie si cu Achimenes longiflora au dat nastere la soiuri numeroase si frumoase.

Rizomii pot fi porniti in vegetatie incepand cu luna ianuarie pana in aprilie, in functie de zona unde se cultiva; lunile mai tarzii sunt preferate pentru zonele mai reci.

Se planteaza la cca 2 cm adancime, intr-in amestec de turba si nisip, intr-un loc umbrit, cand temperatura este in jur de 15 grade.

Substratul se va mentine reavan pana ce planta incepe sa creasca, apoi se da apa mai multa si, de asemenea, lumina, fara a gi expuse direct la soare.

Cand plantutele au 6-7 cm inaltime, se pot transplanta cca 12 bucati la ghivece de 16-18 cm diametru, intr-un amestec format in parti egale din turba, nisip sau perlit si pamant de frunze.

Dupa aparitia mudurilor florali se fertilizeaza o data pe luna si se vor muta intr-un loc adapostit de vant (terasa, balcon etc.) unde vor inflori bite toata vara. In zonele cu ierni aspre, cultura se face in sere, rizomii se pun in vegetatie in ghivece de 7 cm diametru bogat si aerisit.

La temperatura de 18-20 grade vor aparea mici lastari, pe care ii vom ferii de razele puternice ale soarelui, vom accentua udatul si le vom administra ingrasaminte diluate de-abia cand frunzele vor fi bine dezvoltate.

Orice portiune de frunza, tulpina sau rizom de Achimenes se va inradacina usor in conditii favorabile, dand nastere la noi plante. Cand infloritul s-a sfarsit si planta prezinta semne de oboseala (se faneaza usor), udatul se va reduce. Rizomii, trecand in perioada de repaus, toamna se vor depozita intr-un loc racoros si uscat pana primavara, cand ii vom repune in vegetatie, fara sa aiba nevoie de vreo ingrijire speciala.

Achimenesul se foloseste in ghivece, cosuri agatatoare sau ghivece ingropate in straturi semiunbrite. Inflorirea persista o perioada destul de lunga.

Boli la Ardei

Mozaicul
se manifesta prin pete difuze in spatiile dintre nervuri. Pe fructe apar pete brune denivelate.

Piticirea
se manifesta prin faptul ca plantele raman mici. Pe frunze apar pete mari, concentrice, de culoare bruna. Tesutul din dreptul petelor capata o culoare albicioasa.
Combatere: folosirea de rasaduri sanatoase si evitarea culturilor succesive de ardei pe acelasi loc; combaterea paduchilor de frunze (afide) care transmit virusul, cu Fernos 0,05%.

Putregaiul negru
Boala se manifesta prin pete adancite si negre pe fructe.
Combatere: la aparitia primelor pete se stropesc plantele cu Dithane 0,2%, Captan 0,2%

Antracnoza
se manifesta la temperatura si umiditate ridicate, prin pete negre, adancite, pe fructe.
Combatere: stropiri preventive cu Dithane 0,2% si rotatia culturii.

BOLILE LA ROSII

Mana
se manifesta in perioadele ploioase prin aparitia unor pete apoase pe frunze si a unor pete brune pe fruct. Aceste pete se maresc, cu timpul acoperind tot fructul. Pe timp umed, atacul se dezvolta foarte repede, putand cuprinde toate rosiile, mai ales daca plantele nu sunt ridicate de la sol prin sustinere pe araci sau spalieri.

Combatere:
Rasadurile trebuie obtinute numai din seminte sanatoase, tratate. Samanta folosita se dezinfecteaza inainte de rasadire prin scufundare in apa incalzita la 45-50 gr C timp de 10 minute.
Tratamente preventive: Turdacupral 0,5%, Dithane 0,5%, zeama bordeleza 0,75-1%, Ridomil 0,25%.


Ofilirea bacteriana (cancerul bacterian)

Boala se manifesta prin rasucirea frunzelor, care se vestejesc si sunt orientate in jos. Pe fruct se observa pete albicioase cu un punct brun-negricios in mijloc.

Combatere:
se face prin smulgerea si arderea plantelor bolnave si distrugerea prin ardere a
tuturor resturilor de plante ramase dupa recoltare. Semintele folosite se trateaza cu acid acetic 0,8% timp de 24 ore sau solutie de Ortocid 0,2% timp de 30 minute. Cultura se stropeste cu zeama bordeleza 0,75-1%, Turdacupral 0,5% sau Dithane 0,5%.

Putregaiul cenusiu
formeaza pe fructe un puf cenusiu prafos in locurile cu leziuni.

Combaterea
se face avand grija ca lucrarile de intretinere a culturii (plivit, carnit) sa nu se faca dimineata, cand plantele sunt ude; se stropeste cu Captadin 0,3%, Rovral 0,2%

Alternarioza
se manifesta sub forma unor pete brun-negricioase, situate concentric pe frunze si adancite pe fructe.

Combatere:
stropiri pe frunze cu Captadin 0,3%, Mycodifol 0,2%, Dithane 0,2%.

Septorioza (patarea alba a frunzelor)
Pe frunze apar pete circulare de 1-4 mm. La inceput petele sunt brune, apoi capata o culoare alb-cenusie, inconjurata pe margini de o dunga brun intunecata, in dreptul petelor observandu-se puncte negre.
Atacul incepe pe frunzele de la baza. In conditii de umiditate ridicata (mai ales in solar), petele sunt foarte numeroase, putand determina uscarea partiala sau totala a frunzelor.
Combaterea
se face prin aplicarea a 2-3 stropiri la interval de 7-10 zile cu: Captadin 0,3%, Zineb 0,5%, Turdacupral 0,5%, zeama bordeleza 0,75-1%, Dithane 0,4%. Primul stropit se va aplica imediat dupa aparitia primelor pete. Dupa recoltare se vor strange si se vor arde toate resturile.

Basicarea fructelor
ataca tulpinile, frunzele si fructele. Pe fructe apar pete de 5-8 mm, negre, rugoase, mai numeroase langa codita fructului. Cu timpul se formeaza rani adancite.

Combatere: zeama bordeleza 0,75%, Turdacupral 0,5%.

Echinopsis pachanoi

Echinopsis pachanoi (cactusul de San Pedro) este usor de cultivat in cele mai multe zone. Deoarece creste in mod natural in zone aflate la altitudini inalte, in padurile tropicale din Anzi, aceasta specie de cactus rezista la temperaturi mult mai mici decat alti cactusi. De fapt, el trebuie ingrijit ca o planta obisnuita, nu ca un cactus. Pamantul in care este plantat trebuie sa fe fertil, usor drenabil. Echinopsis pachanoi (cactusul de San Pedro) nu trebuie udat prea mult, pentru ca poate fi atacat de diverse tipuri de ciuperci, dar nu este de departe la fel de sensibil ca alti cactusi, mai ales in perioadele calde. Poate fi ars de soare iar daca este expus prea mult la razele soarelui se va ingalbeni. In zonele calde e bine sa nu il expuneti la soare in mijlocul verii.

Pe timpul iernii, Echinopsis pachanoi (cactusul de San Pedro) se anemiaza - devine mai subtire din cauza nivelului scazut de lumina. Aceasta poate constitui o problema daca zona afectata nu este destul de puternica pentru a putea sustine ramurile noi, in cazul in care corpul cactusului se rupe. Daca vreti sa evitati anemierea cand scad temperaturile si procesul de crestere incetineste, nu mai udati si hraniti cu fertilizator cactusul, pentru ca acesta sa intre mai repede in perioada de repaus.

Inmultire:

1. Plantele crescute de la baza cactusului.2. Seminte - germineaza si cresc usor. Ele nu au nevoie decat de umiditate mare, pamant usor drenabil si destula (dar nu prea multa) apa, lumina si substante nutritive. Folositi un amestec nisipos (nisipul de rau cernut e ideal) sau amestec de turba cu nisip si pietris. Acest amestec poate fi sterilizat (se fierbe 1-2 ore la flacara mare), operatie foarte eficienta daca pamantul este umed. Dupa ce s-a racit (in cazul in care il fierbeti), puneti pamantul in tavite si imprastiati semintele; acestea trebuie sa fie acoperite apoi cu un strat foarte subtire de pamant. Pana germineaza, tavitele trebuie mentinute intr-un mediu umed, lucru care se obtine fie cu ajutorul pungilor de plastic, a capacelor, fie plasandu-le in sera. Semintele germineaza inmod obisnuit in 2-4 saptamani, dar uneori chiar mai mult.Asigurati-va ca pamantul este umed, dar nu excesiv de ud. Puteti uda si cu o substanta fertilizatoare de cate ori cresterea incetineste, insa la 1/8 din puterea ei normala. Ciupercile pot fi omorate cu o substanta pe baza de sulf sau cupru (folositi-le cu mare grija pentru ca Echinopsis pachanoi este sensibil la aceaste substante) sau cu usturoi pus in ghiveci.Daca puneti la incoltit semintele pe timpul iernii, puteti folosi o lampa cu lumina fluorescenta.

PLANTE

Carnegiea gigantea Ciclul de viata

la saguaro De cele mai multe ori, cactusul se naste la adapostul unui arbore care ii va oferi protectie, umbra si un mediu mai umed. Saguaro creste foarte incet - poate 2,5 cm pe an - dar atinge inaltimi uriase de pana la 16 metri. Se estimeaza ca plantele cele mai inalte, care au mai mult de 5 brate, au mai mult de 200 de ani. Un saguaro destul de batran are 5 brate si 9 m inaltime.

Ingrijire si cultivare

Saguaro este afectat de temperaturile mai mici de -5 grade Celsius. Cactusul moare daca este expus la temperaturi sub limita de inghet mai mult de 29 de ore. Acesta este de fapt unul din motivele pentru care numarul de astfel de cactusi scade in mediul natural.
Carnegiea gigantea (Saguaro) creste in solurile usoare, pietroase, cu textura grunjoasa. In habitatul sau natural, pamantul are un strat de carbonat de calciu de 1-3 metri adancime. In plus, cactusul creste la altitudini de 500 - 1525 metri. POate fi transplantat in alte zone, atata timp ca se respecta conditiile din mediul sau natural.

Inmultire

Reproducerea pe cale sexuala la saguaro incepe cand aceasta are aproximativ 2 metri inaltime. Dupa cum am spus mai sus, dezvoltarea este deosebit de inceata. Dupa doi ani de la germinarea semintelor, "lastarii" vor avea aproximativ 6 mm inaltime. Un saguaro inalt de 1 m are cu siguranta intre 20 - 50 de ani.
Florile apar anuunal la capatul ramurilor, astfel ca numarul mare al ramurilor va creste sansele de inmultire.
In plus, multe animale participa la procesul de polenizare a florilor nocturne. Aceste sunt deschise pentru mai putin de 24 de ore. Un cactus are in medie 4 flori deschise pe zi, timp de o luna. In general, plantele fac mai mult de 100 de semintele germineaza rapid si au viata scurta de obicei. Odata ce au cazut pe pamant, semintele nu sunt depozitate. In mediul natural, mai putin de 1% din numarul total de seminte care se scutura ajung sa germineze, asta din cauza pasarilor sau a umezelii scazute. In timpul ploilor dese din perioada verii cad cele mai multe seminte pe pamant. Seceta din cele 12-14 luni care urmeaza dupa germinarea este cel mai mare pericol care ameninta supravietuirea cactusilor.
Tufele perene, precum este paloverde (Cercidium microphyllum), sunt importante pentru ca ajuta la stabilirea cactusilor.

Boli si daunatori

Carnegiea gigantea (Saguaro) este susceptibil la putine boli. Un cactus sanatos este destul de rezistent de obicei pentru a face fata tunelorilor sapate de larve, ciocanitorilor sau altor rani. Unele necroze pot aparea dupa ranile cauzate mecanic (ruperea ramurilor, inghet sau fulgere), rani pe care ajung sa le populeze insectele si alte bacterii.
Info:

- florile, fructele si semintele cactusului saguaro sunt importante surese de hrana pentru animalele salbatice din zona;- Carnegiea gigantea (Saguaro) ofera un mediu sigur in care isi fac cuib sau culcus pasarile sau mamiferele mici. Disparitia acestui tip de cactus poate avea un mare impact negativ asupra acestor specii;- saguaro se dezvolta foarte incet, dezvoltarea unei ramuri laterale durand chiar si 75 de ani. Unele specimene pot trai mai mult de 200 de ani; cel mai longeviv saguaro de pana acum se afla in Maricopa, Arizona si are 13,8 m inaltime si o tulpina groasa de 3 m;- Saguaro este protejat de legea plantelor din Arizona. Colectarea ilegala este o problema care se incearca sa se tina sub control in Parcul National Saguaro. Totusi, extremele din mediul natural, legate de temperatura si seceta, sunt o amenintare mai mare la adresa speciei.

Afinul

Efecte benefice: astringent, bacteriostatic, scade zaharul din sange

Parti utilizate: frunze, fructe

Sinonime: Afin de munte, Afin negru, Afinele, Coacaza, Pomusoara.

Semiarbust cu inaltimea de pana la 60 de cm, afinul creste in zonele montane.

Este ramificat, cu tulpini muchiate, subtiri si verzi, frunze scurt-petiolate, ovale, mici si verzi, flori rareori duble, roz, cu petale unite si fructe de forma unor bobite negre-albastrui, brumate cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, care contin un suc negru-violaceu. Fructele ajung la maturitate in lunile august-septembrie, avand gustul dulce-acrisor.

In dermatologie se utilizeaza frunzele si fructele afinului, care se recolteaza in lunile august-septembrie. Frunzele se usuca in straturi subtiri, in locuri aerisite si uscate si se pastreaza ulterior in saculeti de panza sau in pungi de hartie. Fructele se desprind de frunze prin scufundarea intr-un vas cu apa, se zvanta la soare si se aseaza pe policioare se plasa. Se depoziteaza in incaperi aerisite, fara praf, incalzite, smochinindu-se. Se muta ulterior in pungi sau saculeti de hartie.
Frunzele au efecte antidiabetce, astringente, antidiareice, antiseptice urinare, usor diuretice, iar fructele se folosesc in alimentatie in tratarea diabetului zaharat complicat, afectiunilor dermatologice, tulburarilor circulatorii periferice, uretritelor, somatitelor, eczemelor, ulceratiilor cronice sangerande.

Mod de administrare: 2 lingurite la 500 ml apa clocotita. Se bea caldut si fractionat in 3 reprize, in decursul unei zile

Se pot folosi urmatoarele preparate:
1. Infuzie din frunze - 1 litru pe zi.
2. Decoct din frunze - 500 ml/zi in trei reprize.
3. Suc de fructe.
4. Decoct de fructe

PLANTE MEDICINALE

ROSTOPASCA este o planta ierbacee perena, bogat ramificata de la baza, cu flori galbene si fructe capsule alungite.
Actiune farmacologica: stimulent al functiei hepatice, calmant al colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, sedativ al centrilor nervosi superiori, antitumoral, dezinfectant si cicatrizant.

Recomandari:- uz intern >> hepatite cronice, colici hepato-biliare, colecistite, diskinezie biliara, tuse spastica- uz extern >> negi, rani, tuberculoza pielii

Mod de administrare:
- uz intern >> infuzie (ceai de rostopasca) jumatate de lingurita la o cana, care se bea in cursul zilei.- uz extern >> aplicatii de latex pe negi (rostopasca lasa la locul de rupere un latex galben-portocaliu), cataplasme cu infuzie; unguent pentru tuberculoza pielii (30g pulbere de planta, 15g lanolina, 15g vaselina, 10 picaturi acid fenic), pansamentul schimbandu-se la 2-3 zile.- rostopasca mai intra si in forumula ceaiului hepatic

Poze gradini

Chelsea Flower Show

Chelsea Flower Show este evenimentul de referinta in materie de gradinarit, ce are loc in fiecare an timp de cinci zile in luna Mai. In 2009 evenimentul are loc intre 19 - 23 Mai

Evenimentul atrage peste 157.000 de vizitatori in fiecare an (numarul de vizitatori este limitat de cei 45.000 de m2), iar biletele se epuizeaza cu mult timp inainte de deschiderea expozitiei florale.

AMENAJARE GRADINA

Incepeti prin a va face un plan general de amenajare a gradinii. Apoi pregatiti locul.
Faceti curatenie si daca aveti prea multe acareturi, demolati-le. Nu va amagiti cu ideea ca poate va vor folosi la ceva in viitor. Pastrati doar un spatiu de depozitare pe timp de iarna pentru mobilierul de exterior si celelalte accesorii de gradina. In plus, un spatiu liber si curat este mult mai usor de amenajat.

Plantele vor juca un rol important, asa ca inainte de a le planta, informati-va. Exista plante care iubesc soarele sau sunt altele care, dimpotriva, se adapteaza mai bine la umbra. O gradina utila este o gradina in care gasesti in orice moment al zilei atat umbra, cat si soare. Trebuie sa tineti cont de acest sfat pentru a va bucura de gradina voastra.Alegeti plantele astfel incat incepand cu primavara timpurie si pana toamna tarziu sa aveti flori.

Ingrijirea si intretinerea gradinii este foarte importanta. De aceea atunci cand stabiliti un plan pentru gradina, ganditi-va cat timp ii puteti acorda.Daca aveti un program incarcat si nu puteti petrece foarte mult timp in gradina, fie bucurandu-va de ea, fie ingrijind-o, alegeti varianta unei gradini cat mai usor de intretinut: plante care nu trebuiesc udate sau curatate (brazi, tuia, ienuperi, in general plante conifere). Alegeti o forma foarte bine definita pentru gradina (patrat, dreptunghi, etc...), deoarece tunderea gazonului se face mult mai repede intr-o gradina cu forme regulate.

POZE SUBERBE DE PE NET