marți, 20 octombrie 2009
Sase plante de apartament usor de ingrijit
Care sunt plantele de interior care se intretin cel mai usor ?
Cast Iron Plant (Aspidistra Elatior)
Creste intr-un manunchi, in cele mai rele conditii, chiar si in aer liber, in umbra profunda. Prefera lumina scazuta. Are capacitatea de a rezista chiar si la temperaturi extreme indiferent daca este sau nu udata regulat.
Florile sale apar la suprafata solului si uneori pot fi insesizabile deoarece sunt ascunse de frunzis si au o culoare bruna spre violet. Pentru a se dezvolta are nevoie de tim, iar la maturitate atinge pana la 2 metri lungime.
Christmas Cactus (Zygocactus sau Schlumbergera)
Aceasta planta infloreste la inceputul iernii si cele mai frumoase flori ale sale apar atunci cand este ignorata si neingrijita cu mare atentie. Se dezvolta si fara prea multa lumina, insa preferabil ar fi sa primeasca lumina din belsug. Florile plantei au o culoare rosie spre roz, iar taierea se face de regula la doua sau trei saptamani.
Dragon Tree (Dracaena Marginata) si Lucky Bamboo (Dracaena Sanderian)
Aceste plante cresc cel mai bine in lumina puternica, insa tolereaza bine si spatiile luminate modest. Marginile frunzelor sale inguste au o culoare purpurie.
Chiar daca se ofileste, Dracaena va reinflori primavara si frunzele ei vor redeveni verzi chiar daca au capatat o culoare maronie. Lucky Bamboo este adesea crescut in apa, dar o data ce i s-au format radacinile se dezvolta mai bine plantat in sol.
Bird's-Nest Plant (Sansevieria)
Denumirea de Mother-in-law's tongue (limba soacrei) vine de la frunzele lungi si ascutite ce raman mereu intr-o pozitie ferma.
In functie de umiditatea din mediul in care traieste, in timpul anotimpului rece sunt necesare de la una pana la doua udari. Formele pestrite ale acestei plante au nevoie de mai multa lumina pentru a creaste armonios. Exista si o specie pitica a plantei ce poarta numele de Sansevieria Trifasciata Hahnii sau Bird's-Nest.
Epipremnum
Este vazuta ca fiind planta ce se ingrijeste cu cel mai mic efort. Frunzele sale pot fi tinute in apa, iar apoi pentru a crea mai multe plante acestea pot fi plantate in ghivece. Este toleranta cu toate tipurile de conditii de iluminare, ea traind foarte bine chiar si cu lumina artificiala de birou.
Chlorophytum Comosum
Este foarte toleranta la neglijare, fiind capabila sa prospere in aproape orice mediu. Creste la lumina puternica indirecta, tolereaza lumina puternica a soarelui, insa tinuta in bataia razelor acestuia prea mult frunzele plantei se vor usca.
Spider Plant (planta paianjen) are frunzele lungi si inguste, de culoare verde, galben sau alb. Are mai multe tulpini lungi, subtiri si florile sunt mici si albe.
Plantele de interior aduc buna dispozitie si sanatate in case si apartamente, ele avand totodata si rol decorativ.
Sursa : GradinaMea
Leandru
Leandrul se înmulţeşte prin butaşi şi marcotaj. Butaşii se recoltează din vârfurile lăstarilor la lungimea de 8-12 cm. Se taie la 2-5 mm sub nod, după care se îndepărtează frunzele de la bază, se pudrează cu stimulenţi de înrădăcinare şi se pun la înrădăcinat în perlit, turbă sau nisip sau amestecate aceste componente câte două sau toate trei în părţi egale. Grosimea stratului de înrădăcinare trebuie să fie de 12-14 cm. Se plantează la distanţa de 6x6 cm şi adâncimea de 2-4 cm. Butaşii trebuie să fie bine fixaţi în substratul de înrădăcinare pentru a nu rămâne goluri de aer la baza acestora. Umbrirea se face cu hârtie, folie opacizată sau cretizarea serei în perioada mai-septembrie.
La temperatura de 20-22 °C şi umiditatea atmosferică de 70-80 %, înrădăcinarea are loc în 24-27 zile. După înrădăcinare butaşii se plantează în ghivece cu diametrul de 6-8 cm, în substrat format din: o parte turbă, o parte mraniţă, o parte pământ de frunze şi o parte nisip de râu cu granulele de 1-2 mm.

Lucrările de întreţinere ale Leandrului
transvazarea: pe măsură ce plantele cresc, în ghivece din ce în ce mai mari, folosind acelaşi amestec de pământ ca la plantarea în ghivece a butaşilor înrădăcinaţi.
tăierea: plantele bătrâne, după înflorire se taie pentru a regenera. Şi cele tinere se taie pentru a li se da un port plăcut, şi pentru a le forţa să ramifice.
fertilizarea: în perioada caldă a anului din zece în zece zile, iar în restul anului din trei în trei săptămâni cu îngrăşăminte complexe, care se dizolvă în apa de udare în concentraţie de 0,1-0,3%
eliminarea prafului de pe frunze: cel puţin o dată pe lună prin ştergerea acestora cu un burete înmuiat în apă călduţă şi curată, sau prin introducerea plantelor sub duş.
afânarea substratul din ghivece: o dată pe lună cu un băţ de grosimea unui creion, pentru a păstra în substrat un regim corespunzător de apă şi de aer.
Dăunătorii şi bolile Leandrului
Dăunători care atacă leandrul: păduchele ţestos (Diaspis echinocacti), păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae), Tripsul occidental (Frankliniella occidentalis)
Bolile care atacă leandrul: Pătarea brună a frunzelor (Cladosporium fulvum), Brunificarea rădăcinilor (Tielaviopsis basicola), Fumagina (Capnodium), Ofilirea plantelor (Fussarium oxysporum), Făinarea (Oidium)
Pretenţii faţă de factorii de mediu:
Faţă de lumină are pretenţii ridicate. Vegetează foarte bine în camerele cu ferestre pe expoziţiile sudice şi vestice. Cultivat la lumină insuficientă nu înfloreşte. Vara plantele se scot afară la soare.
Faţă de temperatură are de asemenea pretenţii ridicate. Vegetează bine la 20-24 °C vara şi la 17-19 °C iarna.
Faţă de umiditate are pretenţii mari, după cum indică şi numele (nerion=umed). Se udă la 2-3 zile vară şi la 4-7 zile iarna, administându-se 1 l apă la o udare la un vas de 30x30 cm.
Sursa : InfoGradina
Maranta
Maranta este una dintre cele mai frumoase plante decorative prin frunze dar, din păcate, este puţin rezistentă la condiţiile de cameră. Ea este confundată, deseori, cu Calathea, de care se deosebeşte printr-o talie mai mică (rareori depăşeşte 25-30 cm) şi creşterea uşor târâtoare a lăstarilor.
Se înmulţeşte prin butaşi de vârf şi pri despărţirea tufei. Înrădăcinarea butaşilor se face pe parapeţi în perlit, turbă sau nisip sau amestecate aceste componente câte două sau toate trei în părţi egale.
Butaşii se plantează la 6x6 cm şi adâncimea de 2-2.5 cm. În primele zile după plantare se acoperă cu hârtie subţire, după care dacă este cazul se umbresc prin cretizarea serei.
Stimularea creşterii se face prin stropiri foliare cu Atonik administrând 1 l soluţie la m² o dată pe săptămână.
La temperatura de 22 °C în substrat şi 20-21 C în aer şi umiditatea de 75-85 %, înrădăcinarea se produce în 28-30 zile.
Înmulţirea prin despărţirea tufei se face primăvara devreme.
Butaşii înrădăcinaţi şi plantele rezultate prin despărţire se plantează în ghivece în amestec proaspăt, format din : două părţi pământ de frunze, o parte turbă, o parte pământ de ţelină şi o parte nisip.

Transvazarea: ori de câte ori este nevoie, de regulă primăvara devreme, întrebuiţând amestec, identic cu cel folosit la plantarea în ghivece a butaşilor înrădăcinaţi.
fertilizarea: în perioada aprilie-octombrie o dată pe săptămână, iar în restul anului o dată la două săptămâni, dizolvând un îngrăşământ complex (Cristalin, Substral) în apa de udare în concentraţie de 0.1-0.3 %
eliminarea prafului de pe frunze: trebuie efectuată cel puţin o dată pe lună, prin introducerea plantelor sub duşuri călduţe.
afânarea substratului de cultură: o dată la 3-4 săptămâni cu un băţ de grosimea unui creion.Vegetează foarte bine în încăperile cu ferestre pe expoziţii nordice şi estice. Nu suportă razele directe ale soarelui.
Pretinde umiditate atmosferică ridicată. Pentru aceasta plantele se pulverizează zilnic cu apă curată, fără clor, la temperatura camerei. Se udă de 2-3 ori pe săptămână vara şi de 1-2 ori pe săptămână iarna, administrând 0.2-0.3 l apă la un vas de 10x10 cm. Faţă de temperatură are pretenţii ridicate, solicitând 20-24 °C vara şi 18-20 °C.
Pământul trebuie menţinut permanent reavăn. Iarna se foloseşte apă călduţă. Dacă din neglijenţă, pământul se usucă prea tare este necesară introducerea ghiceciului într-o cadă cu apă până ce pământul se îmbibă bine.
Suprimarea frunzelor uscate trebuie făcută atunci când este cazul.
Ce trebuie stiut despre Maranta
Atunci când maranta este asociată cu alte plante în vase mai largi poate beneficia de mai multă umbră şi umiditate decât aşezată singură în ghiveci.
Seara când intensitatea luminii scade, frunzele marantei se ridică, se rulează puţin şi se apleacă unele peste altele, asemenea unor mâini încrucişate. Din acest motiv se mai numeşte „planta care se roagă"
Planta îşi pierde intensitatea culorilor la lumină insuficientă şi hrana redusă.
Soarele provoacă îngălbenirea frunzelor sau apariţia de arsuri pe suprafaţa lor.
Sursa : InfoGradina
Agave




Se înmulţeşte prin drajoni care se scot de la plantele mamă. Drajonii se plantează în ghivece cu diametrul de 12-14 cm în amestec format din o parte turbă, o parte pământ de frunze şi o parte nisip. Agave se înmulţeşte şi prin seminţe. Lucrările de îngrijire constră în transvazare , fertilizare o dată pe lună în perioada de creştere activă, cu îngrăşăminte complexe, afânarea substratului şi eliminarea prafului de pe frunze.
Boala care ataca frecvent agavele: Brunificarea rădăcinilor
Pretenţii faţă de condiţiile de mediu:
Speciile de Agave solicită multă lumină, de aceea vara le scoatem în grădină unde îngropăm ghiveciul în pământ. Iarna se păstrează în încăperi luminoase cu temperatura de 3-6 °C şi nu se udă. Faţă de apă au pretenţii moderate. Vara se udă la 8-10 zile. Între două udări lăsăm pământul din vas să se usuce.
Cycas

Cycasul este o plantă cu creştere foarte lentă (cel mult o frunză pe an). Formează seminţe numai în locurile de baştină.
Îi place lumina, chiar 1-2 ore cu soare, dar tolerează şi puţină umbră. Insuficienţa luminii antrenează stagnarea creşterii. Necesită camere temperate, cu minim 13 °C iarna. Din martie până în septembrie, pământul se menţine reavăn prin udări frecvente. Iarna se lasă pământul să se usuce puţin între două udări. Substratul poate fi un pământ de grădină cu adaus de mraniţă şi nisip grosier. Este foarte important să se dreneze uşor.

Plantele tinere se transplantează la 1-2 ani, primăvare, cele adulte la intervale mai mari de timp. Fertilizarea se aplică de două ori pe lună, primăvara şi vara.
Important de reţinut!
Îngălbenirea şi uscarea frunzelor bazale este un proces normal după câţiva ani de viaţă
Lipsa luminii şi excesul de apă provoacă deformarea frunzelor
Planta adultă are nevoie de un spaţiu larg.
Sursa : InfoGradina
Cordyline
Genul Cordyline cuprinde specii ce se deosebesc mult ca aspect şi cerinţe dat fiind originea lor foarte diferită. Dintre caracterele comune se remarcă rădăcinile albe, adesea cu umflături, tulpina rizomatoasă subterană din care cresc lăstari de la baza plantei. Cordyline vine din grecescul "kordyle" ce înseamnă măciucă. Planta este originară din Australia, Noua Zeelandă, Madagascar, Brazilia.
Cordiline este o plantă cu creştere lentă ce rezistă vine la condiţiile de cameră. Exigenţele faţă de căldure diferă în raport cu locul de baştină. Cordyline terminalis necesită iarna temperaturi de cel puţin 14-15 °C, pe când Cordyline indivisa, dimpotrivă, spaţii mai răcoroase (10-12 °C, cel mult) care să-i asigure un uşor repaus. Toate speciile preferă lumina din belşug (fără soare direct), pentru a putea să-şi exprime întreg potenţial coloristic. Apa se administrează în cantităţi moderate, dar regulat.Cum sa cultivati begonii

Begonia lana
Cumparati begonii primavara si vara.
Cautati plante la magazine specializate.
Alegeti plante ce par sanatoase, care prezinta semne de frunze noi si de boboci.
Begonia barkos
Adaugati putin ingrasamant organic in gaura in care plantati.
Puneti plantele la o adancime asemanatoare cu cea din recipientul in care au crescut.
Puneti plantele la o distanta de 15 cm.
Puneti un strat protector de 7 cm in jurul plantei.
Udati bine pana ce solul este umed in intregime.
Primavara aplicati un ingrasamant organic usor; urmati instructiunile de pe ambalaj.
Puneti un strat protector de 7 cm in jurul plantei.
In verile fara ploaie udati bine solul, saptamanal, pana ce acesta este umed.
















