Pentru că s-a născut de Crăciun, dar a fost declarat de Anul Nou, Dinică a ştiut de la bun inceput că trebuie să aştepte ca viaţa să-l inhaţe cu forţa de pe peronul destinului său. Aşteptarea a fost lungă, grea şi nedreaptă: părinţii lui au divorţat când copiii nu pot înţelege aşa ceva, bombele americanilor i-au distrus casa şi copilăria, doar strada l-a acceptat apoi, zi şi noapte, într-o complicitate tăcută.
Peste ani, după o carieră uriaşă născocită pe scena vieţii, pe care a modelat-o simplu, după chipul şi asemănarea lui, Dinică a plecat definitiv şi s-a întors recunoscător doar în lacrimă şi amintire. Astăzi, vineri, 13 noiembrie 2009, Gheorghe Dinică, puştiul ridicat la stele din praful şi pulberea Giuleştiului, face ultima reverenţă, deşi sala e goală, iar sufletul pustiu. În stradă însă, toată lumea plânge.
Slujbă de înmormântare la Teatrul Naţional
Toţi cei care vor să-şi ia rămas-bun de la marele actor Gheorghe Dinică o pot face şi în această dimineaţă, începând cu ora 9.00, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional, unde va fi depus sicriul cu trupul artistului.
Aici i se va oficia şi slujba de înmormântare. După amiază, maestrul va fi înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Actorilor. (Alex Ionescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu