Leandru

Face parte din genul Nerium. Acesta cuprinde peste 25 de specii arbustive cu frunzele înguste, pieloase, persistente şi florile scurt-pediculate dispuse in cime. Este originar din zona mediteranesană şi subtropicală din Asia şi Japonia. Leandrul este o planta arbustivă decorativă prin flori şi frunze. Are frunzele persistente, lucioase, liniare dispuse în verticile. Florile pot fi simple sau involte, de culoare roz, albă, roşie sau galbenă, apar în vârful lăstarilor şi sunt grupate în cime (tip de inflorescenţă în care axul principal poartă în vârf o singură floare ).


Leandrul se înmulţeşte prin butaşi şi marcotaj. Butaşii se recoltează din vârfurile lăstarilor la lungimea de 8-12 cm. Se taie la 2-5 mm sub nod, după care se îndepărtează frunzele de la bază, se pudrează cu stimulenţi de înrădăcinare şi se pun la înrădăcinat în perlit, turbă sau nisip sau amestecate aceste componente câte două sau toate trei în părţi egale. Grosimea stratului de înrădăcinare trebuie să fie de 12-14 cm. Se plantează la distanţa de 6x6 cm şi adâncimea de 2-4 cm. Butaşii trebuie să fie bine fixaţi în substratul de înrădăcinare pentru a nu rămâne goluri de aer la baza acestora. Umbrirea se face cu hârtie, folie opacizată sau cretizarea serei în perioada mai-septembrie.
La temperatura de 20-22 °C şi umiditatea atmosferică de 70-80 %, înrădăcinarea are loc în 24-27 zile. După înrădăcinare butaşii se plantează în ghivece cu diametrul de 6-8 cm, în substrat format din: o parte turbă, o parte mraniţă, o parte pământ de frunze şi o parte nisip de râu cu granulele de 1-2 mm.

Lucrările de întreţinere ale Leandrului

transvazarea: pe măsură ce plantele cresc, în ghivece din ce în ce mai mari, folosind acelaşi amestec de pământ ca la plantarea în ghivece a butaşilor înrădăcinaţi.
tăierea: plantele bătrâne, după înflorire se taie pentru a regenera. Şi cele tinere se taie pentru a li se da un port plăcut, şi pentru a le forţa să ramifice.
fertilizarea: în perioada caldă a anului din zece în zece zile, iar în restul anului din trei în trei săptămâni cu îngrăşăminte complexe, care se dizolvă în apa de udare în concentraţie de 0,1-0,3%
eliminarea prafului de pe frunze: cel puţin o dată pe lună prin ştergerea acestora cu un burete înmuiat în apă călduţă şi curată, sau prin introducerea plantelor sub duş.
afânarea substratul din ghivece: o dată pe lună cu un băţ de grosimea unui creion, pentru a păstra în substrat un regim corespunzător de apă şi de aer.
Dăunătorii şi bolile Leandrului

Dăunători care atacă leandrul: păduchele ţestos (Diaspis echinocacti), păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae), Tripsul occidental (Frankliniella occidentalis)

Bolile care atacă leandrul: Pătarea brună a frunzelor (Cladosporium fulvum), Brunificarea rădăcinilor (Tielaviopsis basicola), Fumagina (Capnodium), Ofilirea plantelor (Fussarium oxysporum), Făinarea (Oidium)

Pretenţii faţă de factorii de mediu:

Faţă de lumină are pretenţii ridicate. Vegetează foarte bine în camerele cu ferestre pe expoziţiile sudice şi vestice. Cultivat la lumină insuficientă nu înfloreşte. Vara plantele se scot afară la soare.
Faţă de temperatură are de asemenea pretenţii ridicate. Vegetează bine la 20-24 °C vara şi la 17-19 °C iarna.
Faţă de umiditate are pretenţii mari, după cum indică şi numele (nerion=umed). Se udă la 2-3 zile vară şi la 4-7 zile iarna, administându-se 1 l apă la o udare la un vas de 30x30 cm.

Sursa : InfoGradina