Sparanghelul

Sparanghelul, Asparagus officinalis, este o leguma considerata delicatesa. Mancarurile cu sparanghel sunt rafinate si lipsite de orice condiment, tocmai pentru a-i lasa nealterat gustul.

Partea comestibila a plantei e reprezentata de lastarii fragezi, care pot fi consumati verzi sau etiolati (albi).

Lastarii etiolati sunt lipsiti de clorofila si au un gust diferit fata de cei verzi; ei se obtin prin ingroparea in biloane, de la inceputul dezvoltarii lor, pentru a fi feriti de lumina.

Acesti lastari sunt de fapt viitoarele tulpini florifere ale plantei.

Retete si ceaiuri cu sparanghel

Din lastari se pot prepara supe, soteuri, budinci sau sosuri. Radacina sparanghelului, fiarta in otet, se foloseste in tratamentul paradontozei.

Ceaiul de sparanghel are o actiune diuretica si contine acizi malic si citric.

Cultivarea sparanghelului este o arta

Cultura sparanghelului devine rentabila din al treilea an de la infiintare, atunci cand primii lastari sunt pregatiti pentru recoltare.

Recoltarea este una din cele mai dificile lucrari in cultivarea sparanghelului si se face manual. Operatiunea este pretentioasa si are implicatii in dezvoltarea ulterioara a plantei: daca se recolteaza foarte multi lastari, planta va fi slabita, se va dezvolta mai greu si va fi mai putin rezistenta la conditiile meteo si fata de boli si daunatori.

Recoltarea se face o singura luna pe an, de la jumatatea lui mai pana la jumatatea lunii iunie.

De pe un hectar productia medie inregistrata este 2,5 - 6 tone la un hectar. Imediat dupa recoltare, pana la sfarsitul lui iunie biloanele se desfac si plantele sunt lasate sa creasca in voie. Toamna se executa aceeasi lucrare obisnuita, de cosire si ardere a tulpinilor.

Planta nu are cerinte deosebite fata de clima, rezistand la iernile reci. Se uda moderat si adeseori se cultiva neirigat. Pentru a se dezvolta fara probleme are nevoie de un sol nisipos, ingrasat, bine drenat, usor acid.

Trebuie avut in vedere ca o cultura de sparanghel poate fi exploatata mai mult de 15 ani.

Sunt doua etape de care trebuie tinut cont: obtinerea materialului saditor de sparanghel si cultivarea acestuia.

Obtinerea puietilor de sparanghel

Obtinerea puietilor se face pe un teren bine ingrasat, sapat adanc inca din toamna. Primavarea terenul se grebleaza si se niveleaza, lucrare cu care se poate incorpora in sol si un ingrasamant pe baza de azot.

Insamantarea se face la sfarsitul lunii aprilie, pe randuri situate la 30 cm unul de altul; samanta se ingroapa nu foarte adanc, la 3 cm.

Pe acelasi rand, distanta intre plante se lasa de 5 cm. Imediat dupa semanat parcela se stropeste. Udarea se reia o data la 3 zile, nu foarte insistent.

Singura lucrare de care mai este nevoie pana in toamna este indepartarea buruienilor, care se face manual. In conditii ideala, in luna octombrie deja ar trebui sa avem o parcela bogata, cu plante ale caror tulpini ating 20 cm. Aceste tulpini sunt cosite, arse si lasate chiar pe parcela, dupa care se adauga un strat superficial de pamant (pentru a proteja radacinile de inghet). In al doilea an operatiunile se repeta identic.

Infiintarea culturii de sparanghel

In al treilea an se poate trece la a doua etapa, la infiintarea culturii propriu-zise. Terenul trebuie sa fie, ca si in prima etapa, bine desfundat si ingrasat inca din toamna. Primavara inainte de plantare, in luna aprilie de regula, se amenajeaza parcela astfel: la distanta de un metru si jumatate unul de altul se sapa santuri adanci de 30-40 cm, si late de 40 cm.

In aceste santuri se planteaza puietii, la o distanta de 40 cm si 6-8 cm adancime. Puietii se musuroiesc imediat dupa plantare si se uda abundent. Treptat, pe masura ce se dezvolta, plantei ii cresc radacini care tind sa iasa deasupra solului; acestea se acopera cu pamant, aceasta
fiind de altfel singura lucrare alaturi de indepartarea buruienilor care se face in primul an.

Toamna tulpinile se cosesc si se ard, lasandu-se pe parcela. In al doilea an lucrarile se repeta si de abia din al treilea se pot recolta primii lastari.

In acest an, primavara devreme randurile se biloneaza pana la o inaltime de 25-30 cm. Bilonul trebuie sa fie uniform iar pamantul foarte bine maruntit. Recoltarea se va face inainte ca lastarii sa ajunga la suprafata.

Pastrarea sparanghelului

Sparanghelul trebuie sa fie foarte proaspat. Imediat dupa recoltare, el se tine in ladite acoperite cu un prosop ud, ferite de soare. Se poate pastra astfel cel mult 3 zile.